Centrului Istoric
Centrul orasului este marcat printr-o piata mica piata dreptungiulara, cu laturile de est si de vest mai lungi, si cu laturile de sud si de nord mai scurte.Aici a fost locul adunarii populare din zilele de 3 aprilie si 12- 14 mai 1848, asa cum reiese si din cunoscuta stampa 9 dealtfel singura pastrata) cu Marea Adunare Nationala de la Blaj.Astazi, pe locul acela se afla un mic parc in care se incruciseaza cateva alei, ineresant prin aceea ca grupeaza laolalta cele mai importante specii de arbori din padurile noastre, pe o suprafata mai mica de un hectar. In memoria istoricelor evenimente a primit numele de ,, Piata 1848’’.
In jurul parcului se afla o serie de obiective turistice importante, dintre care se remarca Catedrala, primele scoli sistematice in limba romana, prima gradina botanica scolara din lume, casa in care a locuit Timotei Cipariu si fosta Biblioteca centrala arhidiecezana, astazi Scoala ajutatoare.
Scolile
Catedrala este inconjurata din trei parti de cladirile fostei manastiri “ Sfanta Treime”, opera aceluiasi arhitect vienez Martinelli.Manastirea a fost construita intre anii 1741 si 1747, cu ziduri groase si boltiri arcuite.In aceasta manastire au fost deschise in 1754 primele scoli romanesti:scoala de obste, scoala latineasca si cea de preotie.Aceste cladiri, a caror piatra de temelie a fost pusa tot de episcopul Inocentiu Micu-Klein, au apartinut calugarilor bazilicani.
In cladirea din dreapta catedralei s-a deschis in 11 octombrie 1754 prima scoala sistematica superioara din tara cu limba de predare romana, numita “Scoala de obste”, cu scopul de a contribui la dezvoltarea culturala a poporului.In decembrie 1958 s-a asezat pe peretele cladirii placa comemorativa cu textul “La data de 11 octombrie 1754 si-a deschis in aceasta cladire cursurile cea dintai scoala sistematica din tara noastra in care invatamantul s-a predat in limba romana, Scoala de Obste, deschisa tuturor si de toate varstele pentru a se desprinde in cetanie, cantare si scrisoare, nici o plata de la ucenici asteptandu-se”.
In continuarea sa se afla o cladire mai noua, deosebit de frumoasa.E vechiul internat de baieti, numit si “Internatul Vancean”, fiindca a fost ridicata sub episcopul Vancea.Pe cladirea din stanga catedralei, in care a fost Seminarul Teologic, se afla o alta placa comemorativa, care arata ca :”Aici a fost gazduit ca elev marele poet Mihai Eminescu, in anul 1866, cand a venit in Transilvania manta de dorul de a cunoaste aceasta parte a tarii si de a vedea Blajul, vechea cetate a culturii romanesti”.
Vechiul cimitir al orasului
In jurul Bisericii grecilor se afla vechiul cimitir al orasului, in care pot fi vazute mormintele unor personalitati blajene de seama, ca Timotei Cipariu, Alexandru Sterca- Sulutiu, Ioan Micu Moldovan, Axente Sever, Ioan Rusu, Ioan Filipan si altii.
La capatul strazilor V.I.Lenin, care uneste Piata 1848cu cartierul Veza, in imediata apropiere a podului ce traverseaza Tarnava Mare, pe parte stanga se afla ,, Bisericuta grecilor’’. A fost construita de catre locuitorii din Blaj, pe locul unei vechi biserici de lemn. La inaltarea acesteia au contribuit si negustorii macedo-romani de religie ortodoxa, denumiti de blajeni impropriu,, greci’’, de unde si numele bisericii. Tampla, sculptata artistic in 1776 afost pictata ulterior de profesorul Septimiu Marian din Blaj, in maniera stilului brancovenesc, intrucat pictura initiala presupusa a fi a lui Tenetski s-a distrus. Monumentul a fost recent renovat.
Scoala ajutatoare, fosta Biblioteca Centrala Arhidiecezana
Cladirea monumentala cu etaj alipita de casa lui Timotei Cipariu a adapostit renumita biblioteca blajeana, numita ,,Bilioteca Centrala Arhidiecezana’’, ce cuprindea peste 70.000 volume si aproape 1.000 de manuscrise vechi. Ia a fost construita de Ioan Micu Moldovan, iar fondul de carti s-a strans din donatii si din bibliotecile unor episcopi, ieromonahi, canonici si dascali blajeni, care lasau prin testament manastirii ,, Sfanta Treime’’ valoroasele lor biblioteci. Asa au facut episcopul Ion – Inocentiu Micu – Klein, I.Patachi, arhimandritul bibliofil Leonte Mosconas(venit din insula Naxos), episcopul Grigore Maior, corifeii Scolii Ardelene si mai ales Timotei Cipariu, Ioan Micu Moldovan, apoi Augustin Bunea si alti dascali si carturari.
Bogatele fonduri ale acestei bibloteci au constituit pentru Ioan Bianu si Nerva Hodos punctul de plecare in intocmirea monumentalei lucrari,, Bibliografia romaneasca veche’’. Astazi, o parte din cartile bibliotecii constituie patrimoniul Bibliotecii documentare ,, Timotei Cipariu’’ din Blaj, iar alta parte, in special manuscrise vechi, incunabule, table cerate etc., se afla in custodia Filialei Cluj- Napoca a Bibliotecii Academiei R.S. din Romania. In momentul de fata, cladirea adaposteste Scoala ajutatoare din localitate.
Casa Timotei Cipariu
Pe latura vestica a pietei se afla o casuta modesta, cu un acoperis in doua planuri, pe frontispiciul careia o placa comemorativa aminteste ca aici a trait si muncit cea mai mare parte din viata sa, intre anii 1842- 1887, eruditul carturar si marele patriot Timotei Cipariu (1805- 1887). Lincvist de prestigiu, parinte al filologiei romanesti moderne.unul dintre membrii fondatori ai Academiei Romane si ai societatii Astra(1861), a fost si un participant activ la revolutia de la 1848 din Transilvania.
Cunoscator a 17 limbi straine, printre care araba, persana si sanscrita, Timotei Cipariu a fost mai mult autodidact, reusind prin perseverenta sa devina unul din cei mai culti oameni ai timpului.Cu aceeasi ravna si-a intocmit de-a lungul vietii sale una din cele mai mari biblioteci din Transilvania, insemnata nu numai prin numarul de volume( peste 10.000), dar si prin valoarea inestimabila a unor manuscrise in limbile latina, greaca,armeana,slavona, araba,sirieana, precum si cateva table cerate romane.
Gradina botanica scolara
In spatele Liceului agroindustrial si al catedralei se afla gradina botanica, infiintata in anul 1881, cea mai veche gradina botanica din lume infiintata pe langa o scoala secundara.Pe o suprafata de 9 ha se gasesc peste 500 specii din 100 familii.Mai mult de jumatate din suprafata este detinuta de sectorul sistematic si de cel ornamental, iar restul, de arbori(conifere si foioase rare), la care se adauga sera de plante exotice.
La intrarea in gradina se afla sectorul ornamental, urmat de sectorul sistemati : in dreapta monocotiledonatele, iar in stanga dicotilegonatele. Urmaeza palcuri de foioase, iar pet erase conifere si foioase rare.Un loc important in patrimoniul floristic al Gradinii botanice din Blaj il ocupa plantele din flora spontana specifica bazinului Tarnavelor, atat plante de stepa si silvostepa, cat si plante specifice padurilor de foioase. Fiecare familie de plante mai importanta cuprinde una sau mai multe specii reprezentative, mai putin cunoscute.De asemenea se mai cultiva numeroase plante de cultura : tehnice, medicinale si ornamentale.
Gradina Botanica a luat fiinta prin ravna profesorului naturalist Alexandru Uilacan ( 1846- 1927). Colectia ei a fost imbogatita de urmasii sai, din randul carora se remarca Ambrosiu Chetianu(1863-1934) si mai ales Alexandru Borza( 1887- 1971), marele savant botanist. Ia functioneaza si astazi, contribuind la formarea deprinderilor practice ale elevilor, iar pentru vechimea si importanta ei, Gradina Botanica din Blaj a fost declarata rezervatie naturala.
Catedrala ,, Sfanta Treime’’
Piatra de temelie a fost pusa de episcopul Inocentiu Micu –Klein in anul 1738, ca urmare a mutarii sediului episcopal de la Fagaras la Blaj. In acest context, Inocentiu Micu Klein intra in tratative cu curtea de la Viena pentru construirea unei manastiri, a unei biserici si resedintei episcopale.Neavand fonduri suficiente pentru realizarea acestui deziderat, episcopul convoaca, in 24 iunie 1738, un sobor al reprezentantilor preotimii, in care isi expune planul de a fauri un centru al romanismului la Blaj. Reprezentantii clerului, entuziasmati de aceasta idee, se leaga solemn ca in timp de cinci ani sa stranga suma de 25000 de florini.Ion Inocentiu Micu- Klein incheie un contract cu arhitectul vienez Anton Eckhard Martinelli. In anul 1742, cladirea catedralei este aproape terminata in interior, iar in 1749 se finiseaza exteriorul.
Slujbele nu incep a fi oficiate decat in 1765, deoarece iconostasul nu era terminat.Fiind ridicata pe un teren slab, constructia necesita reparatii, care se executa in timpul episcopului Grigore Maior la 1779, fapt indicat de inscriptia asezata deasupra intrarii.
In anul 1837, sub episcopul Ioan Lemeny, biserica sufera transformari radicale( asa cum reiese de pe inscriptiile facute de turnuri), adaugiri ce-i vor da forma de astazi.S-a marit nava,s-au construit cele doua coruri laterale si sacristiile de lemn. Au fost construite balustradele de la intrare, iar turnurile initiale din fata au fost daramate si inlocuite cu altele, impunatoare prin inaltimea lor.
Acestea vor suferi mai tarziu si alte modificari, pana la infatisarea actuala, de fapt cea din 1837 a fost cea din 1837 a fost reprodusa si pe cunoscuta stampa cu Marea Adunare Nationala.
O piesa de o deosebita valoare artistica este iconostasul, despre care marele nostru istoric Nicolae Iorga spunea ca este unul din cele mai mari si mai frumoase din tara.
A lucrat in lemn de tei de catre mesterul tamplar Aldea din targu Mures, intre anii 1749- 1765. Pictura , in stil bizantin , dar si cu elemente locale, a fost realizata de pictorul aradean Stefan Tenetski.calota naosului este pictata de o alta mana in perioada 1756- 1780 in stil brancovenesc, in timp ce cele doua icoane din stanga si dreapta altarului, din presbiter, sunt realizate de renumitul pictor blajean Flaviu Domsa.Altarul este simplu. La masa proscomidiei si in dreapta ei sunt sunt asezate doua icoane cu valoroase picturi, realizate in 1850 de pictorul Raicu din Blaj.
Un pretios obiect al catedralei este uriasul covor, prins deasupra corului la ocazii festive.Este lucrat in stil de gobelin, infatisand o mareata acvila care se odiheste pe turnurile ,, Noului Ierusalim’’. A fost realizat de tarancile din Sarasau( Maramures) dupa desene de pictorul Octavian Smigelschi. Pe margine figureaza culorile nationale, in maiastra si discreta combinatie. Aici la 2/14 mai 1848si-a rostit epocalul sau discurs Simion Barnutiu, in pre- ziua Marii Adunari de pe Campia Libertatii.
