Obiective turistice

În partea de sud-vest a Pieţii 1848, se află vechiul castel nobiliar, cea mai veche clădire din oraş, monument istoric şi de arhitectură care adăposteşte în prezent reşedinţa Arhiepiscopului Major al Bisericii Române Unite cu Roma Greco-Catolice.

Începuturile construcţiei aparţin secolelor XIII- XIV, fiind apoi complet refăcută în anul 1535 de către Georgiu Bagdi.

Construţia este tipică pentru această parte a Transilvaniei, cu silueta-i ridicându-se spre cer, dar cu ziduri masive şi scări de lemn întortocheate.Are doua etaje, un acoperiş ascuţit şi o faţadă simplă.

Timp de aproape doua secole, acest castel a funcţionat ca reşedinţa a diferiţilor feudali.Din anul 1737, castelul a funcţionat ca sediu al episcopiei şi apoi al mitropoliei unite de la Blaj.Imediat după instaurarea comunismului, începând cu anul 1848, castelul a fost transformat la început în şcoală cadastrala şi apoi în şcoală specială de învăţători.În anul 1964, castelului i s-au încredinţat exponatele muzeului de istorie.În prezent, castelul este reşedinţa Arhiepiscopului Major al Bisericii Române Unite cu Roma Greco-Catolică.

În muzeul de istorie sunt expuse dovezi ce demonstrează continuitatea şi unitatea poporului român.O atenţie deosebită se acordă mărturiilor privind viaţa românilor în spaţiul carpato-dunărean şi caracterul latin al limbii române.

Muzeul expune obiecte arheologice, mai ales neolitice, descoperite în diferite puncte din apropierea Blajului, cu precădere obiecte din ceramică.Acestea dovedesc prezenţa aici a unei populaţii sedentare de agricultori încă din mileniile VI- II î.e.n., folosite de populaţia autohtonă tracică.

Sunt prezentate de asemenea obiecte dacice aparţinătoare secolelor V-I î.e.n..Interesante sunt şi obiectele descoperite în necropolele scitice şi celtice.Figurează şi un frumos vas scitic de la Crăciunelu de Jos.

Printre exponatele din Dacia Romană(sec.II-III e.n.) se remarcă un altar funerar dedicat lui Iupiter Optimus Maximus, descoperit în aşezarea romană de la Biia.

Poate fi văzută şi vechea tiparniţă de lemn cu care s-a tipărit la Alba Iulia în anul 1648 “Noul Testament”.Ea a fost transferată la Blaj în anul 1747.Timp de o sută de ani , până în anul 1850, de sub teascurile ei au ieşit la iveală o mulţime de cărţi valoroase.Alături de tiparniţa sunt expuse presa anexă, matriţele anexă, matriţele de lemn, xilografiile , precum şi unele dintre primele ediţii ale operelor reprezentanţilor “Şcolii Ardelene”.Cea mai veche carte tipărită la Blaj aflată în patrimoniul muzeului se numeşte “ Straşnic” şi este din anul 1753.Pe lângă alte documente valoroase se numără şi Registrul Tipografiei, în original, cu date şi informaţii referitoare la toate tipăriturile executate.

Tot aici sunt prezentate manuale şcolare vechi, matricole şcolare vechi de peste 200 de ani, certificate şcolare în original, acte ce arată legăturile culturale ale dascălilor blăjeni cu ţările române.

Muzeul păstrează şi armele unui tribun al lui Avram Iancu:sabia, lancea şi puşca cu cremene.

Tot de Muzeul de Istorie ”Augustin Bunea” aparţine şi colecţia de icoane pe lemn care dezvăluie sacramental şi religios o parte a Transilvaniei profunde, cu ritualuri iconografice specifice secolului al XVIII-lea.Cele 40 de icoane pe lemn, aflate în zestrea culturală a Micii Rome, au fost realizate în cele mai importante centre de iconari din ţară.

Crucea lui Avram Iancu a fost transferată în muzeu de pe Dealul Crucii, în anul 2002, a fost conservată şi a intrat într-ul amplu proces de restaurare.Deasemenea la muzeul din Blaj poate fi văzut şi un fragment din Piatra Libertaţii, aflată iniţial pe Cămpia Libertaţii, care a fost aruncată în aer în noiembrie 1908.

La intrarea în curtea castelului, care se face printr-o poartă arcuită, se află o clădire cu etaj, vechea mânăstire “Bunavestire”.Edificiul, la început capelă a castelului, a fost ridicat în prima jumatate a secolului al XVII-lea de Simion Pecs.Mai târziu, în anul 1760, sub epicopul Aaron, clădirea este renovată dându-i-se aspectul actual şi adăpostind Seminarul diecezan ( “Seminarul călugăraşilor”).

Aici îşi începe la 1762 prodigioasa sa activitate cărturărească Samuil Micu-Klein , unul dintre luceferii deşteptării noastre naţionale, şi tot aici a funcţionat vechea tiparniţă de lemn cu anexele sale.

Aici a fost locul adunării populare din zilele de 3 aprilie şi 12-14 mai 1848, aşa cum reiese şi din cunoscuta stampă (dealtfel singura pastrată) cu Marea Adunare Naţională de la Blaj.Astăzi, pe locul acesta se află un mic parc în care se încrucişează căteva alei, interesant prin aceea că grupează laolaltă cele mai importante specii de arbori din pădurile noastre, pe o suprafaţă mai mică de un hectar.

Piatra de temelie a fost pusă de episcopul Inocenţiu Micu-Klein în anul 1738, ca urmare a mutării sediului Episcopal de la Făgăraş la Blaj. Inocenţiu Micu-Klein încheie un contract cu arhitectul vienez Anton Eckhard Martinelli.În anul 1742, clădirea catedralei este aproape terminată în interior, iar în 1749 se finisează exteriorul.Slujbele nu încep a fi oficiate decât în 1765, deoarece iconostasul nu era terminat.

În anul 1837, sub epicopul Ioan Lemeny, biserica suferă transformări radicale, adăugiri ce-i vor da forma de astăzi.

O piesă de o deosebită valoare artistică este iconostasul, despre care Nicolae Iorga spunea că este unul dintre cele mai mari şi mai frumoase din ţară.A fost lucrat în lemn de tei de către meşterul tâmplar Aldea din Targu Mureş, între anii 1749-1765.

Aici la 2/14 mai 1848 şi-a rostit epocalul său discurs Simion Bărnuţiu, în preziua Marii Adunări de pe Câmpia Libertăţii.

Catedrala este inconjurată din trei părţi de clădirile fostei mănăstiri “ Sfanta Treime”, opera aceluiaşi arhitect vienez Martinelli.Mănăstirea a fost construită între anii 1741 şi 1747, cu ziduri groase şi boltiri arcuite.În această mănăstire au fost deschise în 1754 primele şcoli româneşti.Aceste clădiri, monumente istorice, a căror temelie a fost pusă tot de episcopul Inocenţiu Micu-Klein, au aparţinut călugărilor bazilicani.

În clădirea din dreapta catedralei s-a deschis la 11 octombrie 1754 prima şcoală sistematică superioară din ţară cu limba de predare româna, numită “ Şcoala de obşte”, cu scopul de a contribui la dezvoltarea culturală a poporului.În prezent, aici funcţionează Grupul Şcolar “Ştefan Manciulea” şi Liceul Sfântul “Vasile cel Mare” .În continuare se află o cladire mai nouă.E vechiul internat de băieţi, numit şi “ Internatul Văncean”, fiindcă a fost ridicată sub episcopul Vancea.În momentul de faţă, ea adăposteşte Centrul de plasament familial.

Pe cladirea din stânga catedralei se află o placă comemorativă care arată ca: “Aici a fost gazduit ca elev marele poet Mihai Eminescu, în anul 1866”.Actualmente această clădire este sediul Facultăţii de teologie Greco-catolică şi a Seminarului Arhidiecezan Greco-catolic.