Episcopul oradean Samuil Vulcan (1806-1839) este una din personalitatile proeminente ale Bisericii Romane Unite cu Roma, Greco-Catolica si ale culturii romanesti,cu deosebire din nord-vestul Transilvaniei.
Samuil Vulcan s-a nascut la Blaj, la 1 august 1758, intr-o familie saraca si umila. Tot la Blaj a urmat liceul la terminarea caruia va deveni student al ,,Facultatii de Filozofie” din Oradea. Studiaza in continuare Teologia la Institutul ,,Sf. Barbara” din Viena, dar si la institutele din Agria si Lemberg.
Grija pentru un cler temeinic pregatit s-a manifestat in Biserica noastra imediat dupa Unirea de la 1700, cand Episcopul Atanasie Anghel nu mai admite sa fie hirotoniti preoti de catre alti episcopi,, unde afara de cetit si de cantare nu se poftia alta invatatura”. Astfel, la inceputul secolului al XIX-lea, un om exigent ca P. Maior afirma cu satisfactie despre preotii nostri : ,,toti sunt invatati si intru stiinta teologiceasca procopsiti „. „Avand in vedere toate acestea, nu suntem surprinsi ca Samuil Vulcan a fost ales ca profesor de limba romana al viitorului imparat Francisc I si consilier intim al imparatului”, se arata in comunicatul emis de Biroul de Presa al Episcopiei Romane Unite cu Roma, Greco-Catolica Oradea.
Devenit preot, Samuil Vulcan este numit prefect de studii si vicerector al seminariilor din Viena si Agria. In 1792, anul in care se deschide la Oradea ,,Seminarul Roman Unit”, Episcopul Ignatie Darabant il cheama pe Samuil Vulcan la sine numindu-l, la inceput canonic, si in scurt timp vicar general. Ignatie Darabant este Episcopul care a inceput zidirea Catedralei ,,Sf. Nicolae” si care, la moartea sa, si-a lasat intreaga avere pentru terminarea constructiei si burse pentru studentii teologi. Cei doi au lucrat impreuna si Samuil Vulcan s-a bucurat de valoroasa experienta in conducerea Episcopiei a predecesorului sau, dar si acesta a recunoscut noua forta a tanarului preot care i-a atras atentia prin ,,figura impunatoare, cu trasaturi severe si gesturi disciplinate, incununata de aristocratia unei culturi bogate, om cu solide resorturi de ordin moral…”.
Format in Biserica Apuseana, Samuil Vulcan este cultivat, vorbea curent romana, germana, franceza, italiana, maghiara, probabil, si polona, si limbile clasice, ebraica, latina si greaca. Pretuia virtutile morale, cu deosebire omenia, curajul, rabdarea si barbatia in fata mortii, si considera ca nu este suficient sa nu faci raul, ci trebuie facut binele in folosul societatii. Doctrina lui se bazeaza pe doi piloni: primul, credinta in Dumnezeu, in Biserica Sa si in efortul pentru catolicizare, pentru romani insemnand revenirea in Biserica Catolica de care ,,au fost rupti in veacurile trecute si care le garanteaza propasirea morala si culturala”. Al doilea pilon , culturalizarea poporului.
La 25 octombrie 1806, dupa moartea episcopului Ignatie Darabant, Samuil Vulcan este sfintit episcop pentru Dieceza de Oradea. Mergand pe linia lui Darabant, cultiva prietenia cu Samuil Micu, Gh. Sincai si P. Maior, corifeii Scolii Ardelene. Prin prezenta, grija si intelepciunea lui Samuil Vulcan, acestia au cunoscut la Oradea, dragostea si intelegerea si au fost ajutati si incurajati sa-si realizeze proiectele. Cu ajutorul moral si material al Episcopului s-a tiparit primul dictionar al romanilor, ,,Lexiconul” de la Buda (1825), in buna parte opera lui Samuil Micu, care mentiona atunci: ,,Sa scriu aceasta carte m-a indemnat dragostea pentru cultura si stiinta neamului meu, ca sa aiba si el un dictionar, de care nicio natie nu e lipsita…”.
In ceea ce priveste invatamantul, episcopul Vulcan ,,avea credinta fanatica si persistenta” ca scoala si cartea ,,pot face minuni”, si acest miracol il dorea la romani. Preocuparea pentru scolile confesionale satesti, cat si pentru ,,Seminarul Teologic” este permanenta, dar episcopul dorea mai mult , dorea o scoala care sa se identifice cu viata neamului sau. Aceasta avea sa fie gimnaziul din Beius deschis in toamna anului 1828: ,,Care lucru cu ajutorul lui Dumnezeu si cu Preainalta ingaduinta a Preainaltului Imparat care acum stapaneste, l-am savarsit cu mare cheltuiala in episcopescul oras Beius…” (Azi, Liceul ,, Samuil Vulcan”). Si scoala din Beius avea sa fie una din ,,fantanile darurilor” pe care Biserica Greco-Catolica o oferea tuturor, indiferent de confesiune ,,pentru toti fiii nostri…dupa putinta sa li se franga sfanta paine si a-i cuprinde la invatatura”.
Cu dragoste si intelepciune crestina Episcopul Samuil Vulcan a imbratisat cauza ortodocsilor aradeni , intervenind la Curtea Vieneza si ajutand cu bani proprii infiintarea ,,Preparandiei Ortodoxe” (1812) din Arad in vederea dezvoltarii unei vieti culturale romanesti in aceasta localitate complet dependenta de ,,Biserica Sarbeasca”. Pana la Samuil Vulcan toti episcopii din Arad erau sarbi. Episcopul oradean ii sprijina pe Moise Nicoara si pe apropiatii lui sa aduca in scaunul episcopesc ortodox din Arad primul episcop roman. Ajutorul acordat Bisericii Ortodoxe nu se limiteaza la situatiile amintite, a fost continuu si recunoscut la vremea aceea.
Episcopul Samuil Vulcan s-a stins din viata in Palatul Episcopal din Oradea la 25 decembrie 1839 si a fost inmormantat in cripta Catedralei ,,Sf. Nicolae”.
Sursa :www.realitateabihoreana.ro
